Ceainicul l-am primit acum 3 ani pentru că am fost o gazdă bună şi nu m-am speriat când am auzit că e de cazat la mine-n cameră 4 tipi: 1 austriac, 1 american şi 2 australieni. Nu erau chiar nişte necunoscuţi (mă rog, o prietenă îl ştia pe austriac), aşa că m-am gândit că n-am nimic de pierdut. Experienţa a fost cât se poate de mişto: 4 zile ne-am plimbat prin oraş, am fost prin baruri, am gătit tot felul de chestii bune şi am povestit câte-n lună şi-n stele. Iar înainte să plece mi-au dat acel ceainic. Pe care l-am spart a treia zi!!!! A fost mare tragedie şi doar faptul că am reuşit să-l lipesc la loc m-a liniştit. Acum e ca nou (mă rog), doar dacă te uiţi atent vezi unde a fost spart.
Iar pentru că nu aveam cană pentru ceainic mi-am cumpărat şi una din aia. Doar că nu am găsit cu acelaşi model ca şi ceainicul, aşa că a trebuit să mă mulţumesc cu ce aveau atunci în magazin.
by ionuca
vio
krasavita
ce cana mea 
veui veui nice 🙂
ceaiul nu țâșnește pe la lipituri??
@Crin: mulţumesc mult! 🙂
@vrăji: :))) Bună întrebare, dar nu 😛 Se pare că l-am lipit bine 😀